Author
Ruxandra Serban
Share
Numar total de vizualizari: 591
Numar vizualizari de azi: 1
Author
Ruxandra Serban
Share
Recent, am asistat la proiecția filmului Green Border, regizat de cineasta franceză de origine poloneză Agnieszka Holland. În cele aproape două ore și jumătate de intensitate maximă, filmul prezintă modul în care au fost (și sunt) tratați refugiații sirieni la intrarea în Europa, acțiunea petrecându-se la frontiera dintre Ucraina și Polonia. În pădurile mlăștinoase și periculoase care formează așa numita „graniță verde” dintre Belarus și Polonia, în încercarea de a ajunge pe teritoriul Uniunii Europene, refugiații din Orientul Mijlociu și Africa sunt prinși în mijlocul unei crize geopolitice declanșate de dictatorul belarus, Alexander Lukashenko. În încercarea de a provoca Europa, refugiații sunt ademeniți la graniță de propagandiștii belaruși, care le promit o un coridor ușor de trecere spre spațiul Uniunii Europene. Prinse în acest război ascuns, viețile a trei personaje – Julia, o activistă care a renunțat la viața ei confortabilă; Jan, un tânâr grănicer; și o familie siriană se întrepătrund într-un mod surprinzător.
O co-producție poloneză-franceză-cehă-belgiană, Green Border a concurat pentru Leul de Aur la cea de-a 80 a ediție a Festivalului de Film Internațional de la Veneția, unde a câștigat Premiul Special al Juriului. Proiecții au avut loc și la Festivalul de Film Internațional de la Vancouver, precum și la Festivalul de Film de la New York. De asemenea, a fost invitat la cea de-a 28-a ediție a Festivalului de Film Internațional de la Busan (Coreea de Sud), iar în noiembrie 2023 a fost proiectat la Vatican, ca parte a celei de-a 27-a ediții a Festivalului de Film Tertion Milenio, fiind anunțat ca și câștigător al Premiului Special Fuoricampo.
Green Border s-a bucurat de review-uri pozitive din partea criticilor de film, dar a fost dezaprobat vehement atât de oficialii guvernului polonez cât și de o parte a populației Poloniei. Dacă Peter Bradshaw de la The Guardian a apreciat filmul ca fiind o experiență cinematografică dificilă dar vitală, poziția guvernului polonez a fost cu totul alta.
De exemplu, la lansarea oficială, pe 22 septembrie 2023, prin ordin guvernamental, cinematografele independente care primesc sprijin financiar de la stat și care au dorit să găzduiască premiera, au fost obligate să difuzeze înaintea proiecției, un material video care să prezinte perspectiva guvernului polonez cu privire la criza de la graniță. De altfel, Zbigniew Ziobro, Ministrul Justiției, a condamnat filmul chiar înaintea premierei sale de la Veneția, spunând că „În cel de-al treilea Reich, germanii au produs filme de propagandă în care îi portretizau pe polonezi drept criminali și tâlhari. Acum o au pe Agnieszka Holland pentru a face acest lucru”. La rândul său, Mariusz Kamiński, Ministrul Administrației și Internelor a catalogat filmul drept „un atac brutal la adresa militarilor polonezi care apără nu numai Polonia, ci întreaga Europă și care ne manipulează în mod conștient emoțiile”. Și secretarul de stat al Cancelariei Primului Ministru al Poloniei, Stanisław Żaryn, spune că filmul repetă narativele propagandei rusești și belaruse, că propaganda belarusă a fost încântată de film, și că această producție cinematografică creează o falsă imagine polonezilor, care i-ar fi condamnat pe refugiați la moarte.
Cu toate acestea, Green Border a fost vizionat de peste 137.000 de spectatori în weekend-ul lansării, un rezultat record pentru filmele poloneze care au avut premiera în 2023 în țara lor de origine.
Green Border este un film care merită văzut, cu toate controversele care îl înconjoară, fiind un prilej extraordinar de a trece prin propriul filtru modul în care pelicula tratează tema refugiaților din Orientul Mijlociu. Până la urmă, fiecare poate desprinde ceea ce este esențial pentru el, fără însă a omite contextul în care acțiunea are loc. Vi-l recomand cu drag, drept un moment de reflexie asupra realității în care trăim!