L’Altra Par, sau cum ne îndepărtează tehnologia (și) de noi înșine

Trăim într-o lume în care nu mai putem sau simțim că nu mai putem să facem nimic fără tehnologie. Cuvântul de ordine este gadget; avem peste tot cu noi cel puțin un smartphone, un ceas inteligent care se sincronizează cu telefonul, laptopul, o tabletă. Și toate acestea acasă, pe stradă, la birou, în mașină. Viața noastră se numără în apeluri primite sau pierdute, like-uri pe Facebook sau LinkedIn, email-uri care așteaptă răspuns, mesaje pe whatssapp cu deadline-uri presante sau cu lista trimisă de învățătoare cu lucrurile pe care trebuie să le aibă neapărat copilul pentru excursia de mâine de la munte.

Suntem prinși în tot acest vârtej tehnologic în care, dintre toate gadget-urile menționate mai sus, telefonul ne este parcă prietenul cel mai bun și de nedespărțit. Suntem în prag de atac de panică dacă ne-am uitat mobilul acasă – deși știm sigur că l-am lăsat în colțul din stânga al mesei din living și nu avem răbdare nici măcar la volan să conducem în tihnă, căci la semafor se pierde prea mult timp în coloană, pe care l-am putea fructifica… aruncând o privire, sau mai multe pe telefon.

Pe scurt, este era în care ne trăim viețile lipiți de ecranele telefoanelor, absenți la lumea din jurul nostru, la realitatea pe care o trăim, la oamenii cu care interacționăm într-o formă sau alta, indiferent că ne sunt apropiați sau simpli necunoscuți cu care ne intersectăm poate o singură dată în viață. Cândva, gândite ca niște instrumente care să ne ușureze comunicarea interumană, astăzi telefoanele au ajuns, paradoxal,  să ne îndepărteze și dimpotrivă, să faciliteze lipsa de comunicare. Acea comunicare reală, autentică, emoțională. Mai mult, telefonul a devenit în foarte multe cazuri rădăcina unor tragedii de neimaginat: accidente rutiere sau un grad foarte mare de nepăsare care ne face să trecem pe lângă semenii noștri, fără să observăm că o persoană are nevoie de ajutorul nostru care poate face diferența dintre viață și moarte. Literalmente.

Exact aceste lucruri le ilustrează scurtmetrajul L’Altra Par – pe care îl puteți vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=8Bd7yJuaJcY – și pe care l-am vizionat din întâmplare zilele trecute. Este un film egiptean, cu o durată de aproximativ 3 minute dar care te „scutură” efectiv prin mesajul clar, dur și foarte real pe care îl transmite. A câștigat la Festivalul de Film de la Veneția, la categoria Cel mai bun scurtmetraj. Iar acest lucru este cu atât mai important cu cât creatorul său are doar 20 de ani! Cu alte cuvinte, exponentul direct al generației născute cu smartphone-ul în mână, conștientizează impactul negativ pe care îl poate avea tehnologia.

Scurtmetrajul rezumă în 180 de secunde realitatea tristă în care trăim: cum ne autoizolăm pentru că suntem mereu în compania telefonului. Uităm să ne bucurăm de faptul că suntem pur și simplu în compania unor oameni frumoși cu care am ales să ne petrecem câteva ore în oraș, și cu care avem ocazia să ne conectăm în mod real, autentic. Este ca și cum ne pierdem abilitatea de a fi empatici și de a ne păsa de cei din jurul nostru, și asta pentru că suntem mult prea absorbiți de lumile noastre digitale în care trăim o viață paralelă. Iar în tot acest timp, pierdem momente pe care le-am putea trăi frumos.

Pelicula scoate în evidență și o ironie de amploare. Tehnologia ne ajută să ne conectăm la distanță cu oamenii, dar în egală măsură ne face să îi ignorăm pe cei care sunt aproape de noi. Este ca și cum am fura timp din propria viață, de dragul unui ecran. Haideți să vedem în „L’Altra Par” un semnal de alarmă. Ar trebui să fim atenți la viața noastră, și să nu lăsăm un simplu ecran colorat să ne acapareze tot timpul de calitate pe care îl putem petrece cu noi înșine sau cu cei apropiați. Țineți minte, există o întreagă lume minunată în afara ecranului de telefon, care ne așteaptă să ne bucurăm de ea. Haideți să nu uităm asta și să ne amintim mereu că o pasăre zburând în natură, pe care o observăm din goana mașinii, este mult mai frumoasă decât un scurt video de 10 secunde care ilustrează în cadre prelucrate acest miracol.

Este clar că nu putem fi izolați în totalitate de tehnologie, căci până la urmă tehnologia este forma de progres cea mai pregnantă și evidentă pentru societatea de astăzi. Însă, ca orice în viața asta, trebuie consumat cu măsură, responsabil. Și da, și tehnologia poate fi consumată responsabil, căci până la urmă înseamnă servicii oferite clientului final.