Categories: Cultura si arta

Author

Ruxandra Serban

Share

Numar total de vizualizari: 132

Numar vizualizari de azi: 1

Categories: Cultura si arta

Author

Ruxandra Serban

Share

Recent, am vizionat Reste un peu – un film care m-a impresionat foarte mult și din mai multe puncte de vedere, unul dintre ele fiind acela că abordează cu sinceritate o temă mai puțin convențională: spiritualitatea. La treisprezece ani după ce a regizat Coco, Gad Elmaleh a revenit în spatele camerei de luat vederi, pentru a pune în scenă cel mai recent film al său, Reste un peu, lansat în noiembrie anul trecut. Acesta este un lungmetraj autobiografic în care actorul și regizorul se pune în scenă alături de părinții săi, Régine și David Elmaleh, și de sora lui, Judith.

Gad Elmaleh, care alege și îndrăznește să vorbească deschis despre viața sa, cu bune și cu mai puțin bune, poartă mai multe pălării în ecuația acestei pelicule: este și actorul principal, și regizorul și co-scenaristul filmului (alături de Benjamin Charbit și Eytan Saada). În Reste un peu, Elmaleh interpretează o etapă din viața lui, care a fost sursa multor frământări și bătăi de cap: trecerea de la iudaism la catolicism.

După trei ani în care a trăit  „visul american”, Gad Elmaleh decide să se întoarcă în Franța. Îi este dor de familia și prietenii lui. Cel puțin, acesta este răspunsul oficial pentru a-și justifica întoarcerea… pentru că Gad nu s-a întors doar pentru gustul inegalabil al mâncărurilor gătite de mama sa. Ci pentru o altă femeie pe care vine să o găsească la Paris… Fecioara Maria. Nu are însă tăria să spună familiei că s-a întors în Franța pentru a trace la catolicism. Când părinții săi, David și Regine – interpretați chiar de mama și tatăl său din viața reală – află adevăratul motiv, totul se transformă într-un coșmar greu de imaginat: fiul lor nu ar fi putut să facă un lucru mai greșit sau mai rău decât trecerea la catolicism. Determinați să îl readucă pe Gad „pe calea cea dreaptă”, David și Regine fac din schimbarea orientării religioase a fiului lor, un adevărat câmp de luptă. Într-un fel sau altul, Gad reușește să gestioneze situația și să îi facă să înțeleagă că dragostea sa sinceră pentru Fecioara Maria nu pune la îndoială cine este el ca individ sau sentimentele pe care le nutrește față de părinții săi.

Chiar dacă toți cei care joacă în pelicula lui Elmaleh nu sunt actori și nici nu au mai jucat niciodată într-un film, modul în care interpretează rolurile este unul cât se poate de natural și autentic. Își joacă propriile vieți, sau mai bine zis o perioadă provocatoare din viața lor, fără a depune nici cel mai mic efort de a face acest lucru. Și asta pentru că transpun în film, niște emoții și trăiri de care au fost capabili cândva. Acum doar le fac vizibile și pentru milioanele de oameni care vizionează filmul semnat de Gad Elmaleh. Iar acest lucru arată că, în unele situații, nu trebuie neapărat să fii un actor profesionist ca să joci într-un film. Sau altfel spus, totul este posibil în viață!

Pentru a-i convinge să joace în filmul său, Gad Elmaleh le-a spus mai întâi părinților săi și surorii sale,  că este un film care abordează bine cunoscuta criză a vârstei mijlocii, fără ca aceștia să știe cu adevărat despre ce este vorba. Și-a dorit să filmeze pelicula cu o echipă de mici dimensiuni, într-un timp foarte scurt – o lună de zile – pentru a fi cât mai aproape de viziunea lui. Și a fost copleșit de această experiență, așa cum a mărturisit la lansarea oficială a filmului. „Am descoperit o metodă de regie și punere în scenă care îmi place foarte mult și cred că în trecut am irosit multă energie încercând să construiesc scene în filme cu prea mulți oameni. Acest film trebuia făcut cu resurse financiare minime, cu o echipă mică, cu două camere de lumini, cu rudele mele și nu cu actori profesioniști ultracunoscuți. Sunt convins de asta!”. Tot cu această ocazie, Gad Elmaleh a mai spus că Reste un peu este filmul de care se simte cel mai mândru. Și asta poate pentru că pelicula este autentică și transpiră deschiderea și îndrăzneala cu care Elmaleh a ales să întoarcă pentru publicul larg, o filă din viața sa.