Dracula: Un BD care vede cu umor profund adevărul istoric

Istoria este o puternică sursă de inspirație pentru tot ceea ce înseamnă cultură și artă și nu prea lasă loc de interpretări. Faptele rămân fapte, iar dincolo de ele, poate apărea (și) ficțiunea. Recent, mi-a căzut în mână BD-ul semnat de Bernard Swysen și Julien Sole, care au creat în 2018 Dracula, o bandă desenată istorică, care face parte din seria „Les mechants de l’histoire” (Tiranii din istorie). Volumul îl prezintă pe Vlad Țepeș din postura sa sângeroasă, de tiran care a marcat istoria medievală prin comportamentul său ieșit din comun.

Prefața este scrisă însă de istoricul francez de origine română Matei Cazacu, specializat în istoria României, a lumii balcanice și a raporturilor dintre istorie și mit din această parte a lumii. Aceasta, sumarizează motivul pentru care Cazacu a ales această specializare și descrie foarte pe scurt esența BD-ului realizat de cei doi artiști francezi.

„În adolescența mea, mama îmi spunea că sunt hedonist, și mă acuza că iau totul în râs, și că găsesc mereu moduri în care privesc lucrurile foarte superficial. Așa se explică probabil, de ce devenit adult, am ales să studiez istoria și lungul său șir de povești întunecate ale tiranilor precum Vlad Țepeș – Dracula, ale ucigașilor în serie precum Gilles de Rais (Barbă Albastră) sau doctorul Frankenstein. BD-ul lui Bernard Swysen și Julien Sole respectă întru totul adevărul istoric despre Vlad Țepeș și m-a făcut să pufnesc în râs prin umorul profund și în același timp lejer pe care îl conține,” scrie în prefața Dracula: Les mechants de l’histoire, Matei Cazacu.

Mergând înspre lucrările istorice ale lui Cazacu, prima amplă biografie istorică a lui Dracula, dezvăluie multiplele unghiuri din care a fost privită această importantă figură a secolului al XV-lea: voievod pentru istorici, tiran sângeros pentru cei care i-au manipulat imaginea pe firul intereselor politice ale vremii, vampir romantic pentru scriitori și cineaști. Pe scurt, erou al luptei antiotomane, demon nemilos care și-a tras dușmanii și trădătorii în țeapă, prinț malefic al lumii tenebrelor. Longevitatea prezenței sale în conștiinta oamenilor și interesul pe care continuă să-l suscite în zilele noastre, l-au transformat pe Dracula într-unul dintre miturile noastre fundamentale: viața după moarte.

Dracula, printul vampirilor din Transilvania, este, potrivit romancierului Bram Stocker, reîncarnearea unui voievod din al XV-lea veac. Unde se sfârșește însă istoria și unde începe romanul?

Personajul a existat în realitate. Numele său este Vlad III, zis și Țepes (1429/30-1476). Domn al Țării Românești, el a oscilat între milă și cruzime, spirit cavaleresc și trădare, finețe politică și brutalitate. Un personaj complex, care a evoluat într-o lume perversă și dezechilibrată. Rând pe rând călău pentru dușmani și victimă a primei campanii aflate sub semnul recentei invenții a tiparului (1463-1488), Vlad Țepeș se înscrie în lunga serie a personajelor tragice ale istoriei.

Cine este Matei Cazacu?

Matei Cazacu s-a născut la 11 iulie 1946. Din 1979 este cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique din Franţa şi (din 1992) conferenţiar la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris. În 1964 a absolvit Liceul Spiru Haret din Bucureşti, iar în 1969 obţine licenţa la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Din 1977 este arhivist paleograf, diplomat al École Nationale des Chartes din Paris. În 1979 obţine, la Universitatea Paris I Sorbonne Panthéon, titlul de doctor în istorie şi civilizaţie bizantină şi postbizantină. În 1984, este diplomat al École Pratique des Hautes Études, IVe section, Paris. Din 1997, conduce cercetări de istorie (docenţă) la Universitatea Paris X Nanterre. Între 1969 şi 1973 este cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române. În perioada 1977-1978 este bibliotecar la Commission du Vieux Paris. Între 1975 şi 1992 este conferenţiar la Universitatea Paris IV, Sor­bonne Nouvelle. Din anul 1977, s-a angajat în mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România, mai întâi în mişcarea Paul Goma, apoi în Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului, Secţia română. Din 1982, a activat ca membru în Asociaţia pentru Apărarea Monumentelor Istorice din România şi în operaţiunea Villages roumains. Din 1977, a colaborat la Radio Europa Liberă, BBC, Vocea Americii, Radio France Internationale, Radio Canada, France Inter şi la televiziunea franceză(TF1 şi Antenne 2).