Călugărul Negru: o experiență artistică și o lecție de acceptare

În weekend am avut ocazia să merg la spectacolul „Călugărul Negru”, în regia și scenografia lui Kirill Serebrennikov și găzduit de Teatrul Chatelet din Paris. Pentru mine, acest spectacol a fost mult mai mult decât un simplu act de culutură sau o simplă vizionare a unei piese de teatru. A fost o experiență în sine, foarte complexă, de aproape trei ore, în care am trăit la intensitate maximă toate emoțiile pe care a putut să le transmită această piesă. Cumva, mi-am dat seama că nu am fost singura care a simțit aceste lucruri la un nivel atât de ridicat: să vezi o sală de teatru plină cu câteva mii de persoane care rezonează cu emoțiile transmise de actori și cu mesajele piesei, este într-adevăr ceva unic. Și minunat.

Bazat pe o nuvelă scrisă de Anton Cehov, în anul 1894, „Călugărul Negru” spune povestea lui Kôvrine, un intelectual rus aflat la capătul răbdării, care se refugiază în mediul rural, la casa profesorului său Pessotski, creatorul unei grădini magnifice. Acolo, „întâlnește” un călugăr negru care vede în el un ales al adevărului. Experiența îl face pe Kôvrine să ajungă la limita nebuniei sau mai bine zis, să „cadă” în nebunie. Iar emoțiile pe care spectacolul reușește să le transmită prin jocul actorilor, lumini, umbre și sunete, sunt copleșitoare.

Serebrennikov reconstituie nuvela lui Cehov în patru părți. Fiecare parte a piesei preia aceeași poveste, chiar și aceleași replici, cu actori diferiți în alte situații care întruchipează acele mii de fațete ale tulburării halucinatorii devoratoare ale personajului principal, Kôvrine. Jucat în trei limbi, rusă, germană și franceză, Călugărul Negru este un spectacol tulburător, plin de idei vizuale, în care  Serebrennikov aduce în lumina reflectoarelor un bărbat pe punctul de a ceda, dar care caută o scăpare din „realitatea” în care trăiește.

Născut în 1969 în Rusia, Kirill Serebrennikov este un cunoscut regizor de teatru și film rus, fiind și cel care conduce, din anul 2012, Centrul Gogol din Moscova. Este cunoscut pentru peliculele The Student (2016), LETO (2018) și Petrov’s Flu (2021). De altfel, filmul său LETO, care povestește viața liderului trupei Kino, a fost selectat la Festivalul de Film de la Cannes în 2018. Este un artist dedicat, care apără public dizidenții din Rusia, activiștii LGBT, și care și-a arătat sprijinul pentru Georgia după anexarea Osetiei de Sud în 2008. El a fost arestat în august 2017 și se confruntă cu un proces kafkian pentru presupusă delapidare.

Dincolo de emoțiile pe care Serebrennikov a reușit să le transmită prin punerea în scenă a Călugărului Negru, cred că este la fel de important, mai ales prin prisma contextului politic și social prin care trecem în prezent, să înțelegem (mai bine) și să recunoaștem un lucru: cultura este unul din elementele care ne apropie unii de alții, în ciuda factorilor externi care ne pot influența. Faptul că ne putem reuni câteva mii de oameni să aplaudăm și să recunoaștem talentul unui act artistic vorbit în trei limbi din care una germană, găzduit într-una din cele mai cosmopolite capitale occidentale și pus în scenă de un rus, spune multe despre modul în care ar trebui să funcționăm mai departe ca societate. Contextele mai mult sau mai puțin dificile, conflictele sociale și politice care apar inevitabil, ca parte a istoriei pe care fiecare dintre noi o scriem, ar trebui să pălească în fața aprecierii actelor artistice și culturale care subliniază de fiecare dată valoarea artiștilor care le dau viață.

Călugărul negru:

Bazat pe o nuvelă de Anton Cehov (1894)

Regia și scenografia: Kirill Serebrennikov

Coregrafia: Evgeny Kulagin și Ivan Estegneev

Muzica: Jēkabs Nīmanis

Distribuția: Filipp Avdeev, Odin Biron; Bernd Grawert, Mirco Kreibich, Victoria Miroshnichenko, Gabriela Maria Schmeide, Gurgen Tsaturyan.