Author
Ruxandra Serban
Share
Numar total de vizualizari: 214
Numar vizualizari de azi: 1
Author
Ruxandra Serban
Share
Am participat recent la un eveniment public în Franța unde am avut onoarea și oportunitatea să îmi îndeplinesc misiunea demersurilor mele profesionale recente: să promovez România cu toate valorile ei prin cinematografie. Până la urmă, filmul este una dintre artele care ne apropie ca societate, atât în vremuri bune cât și în vremuri mai puțin bune. Evenimentul la care am participat însă mi-a mai oferit și șansa de a spune lucrurilor pe nume: România cu plusuri și minusuri atunci când vine vorba despre a dezvolta industria filmului.
În ultimul an cel puțin, m-am documentat foarte mult despre tot ceea ce înseamnă producția de film din România, dar și piața de distribuție în sine, pentru că a veni cu un start-up în zona producțiilor cinematografice – Vent D’Est, companie pe care am fondat-o anul trecut alături de asociații mei – nu este un lucru tocmai simplu și nici pe care să îl faci după ureche.
Și ca să vă faceți o imagine generală despre industria de profil din România în 2022, pot să vă spun că anul trecut nu a fost deloc un an slab, în primul rând din punct de vedere cantitativ. Informațiile publice existente arată că anul trecut au avut loc nici mai mult nici mai puțin de 50 de premiere naționale (lungmetraje de ficțiune, documentare și/sau filme de animație). La acestea se adaugă co-producțiile unor regizori străini cu participare românească minoritară. Nu toate cele 50 de premiere au avut parte însă de același tip de distribuție către audiență : unele au rulat o perioadă de câteva luni în cinematografele din mall-uri, altele nu au avut decât premiera și eventual câteva proiecții, iar altele nici măcar nu au fost lansate în cinematografe, ci și-au făcut intrarea oficială direct pe Netflix
Industria locală a cinematografiei a înregistrat anul trecut și câteva recorduri, unul dintre ele aparținând producției Teambuilding care a vândut 1 milion de bilete. Producerea și lansarea acestei pelicule marchează debutul producțiilor comerciale în industria cinematografică din România, un segment deloc dezvoltat pe piața locală în comparație cu alte țări din Europa și de pe plan internațional
Apariția segmentului comercial scoate la iveală segmentarea deja existentă a publicului românesc și nu vine neapărat cu un plus de valoare calitativă. Până la urmă succesul producțiilor autohtone este un motiv de bucurie pe de o parte că industria de profil românească tinde să o ia pe un trend ascendent, iar pe de altă parte se dezvoltă prin apariția unor noi tipuri de producții.Desigur că mai sunt multe lucruri de îmbunătățit în cinematografia românească, unul dintre ele fiind lipsa unei scheme de facilități fiscale pentru producătorii care vin să filmeze în România.
Ca antreprenori, desigur că ne-am orientat după potențialul pe care îl are România în acest domeniu, și care poate fi privit din foarte multe perspective:
Costuri de producție: În România, costurile de producție cinematografică sunt până la de 4 ori mai mici decât în Occident. De exemplu, în Franța, în cazul producției unei comedii, costul de producție/minut este de 8.000 EUR, în timp ce în România acest cost este de 1.800 EUR. În plus, raportul calitate – preț al forței de muncă din domeniu este foarte avantajos.
Beneficiul poziționării geografice: În Europa Centrală și de Est există foarte multe povești de succes ce merită împărtășite, există un imens tezaur istoric din care pot fi scoase în lumina reflectoarelor povești necunoscute publicului și care pot atrage audiență. Pe scurt, istoria, cultura, tradițiile, poveștile de succes ale unor personalități românești care au marcat epocile în care au trăit, comportamentul social – într-un cuvânt realitățile din România pe de o parte și Europa Centrală și de Est pe de altă parte sunt pentru noi, Vent D’Est, surse de inspirație pentru producții cinematografice comerciale, de masă.
Cerere cu potențial de creștere pentru producțiile românești. Conform Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală, numărul spectatorilor de filme românești a crescut de patru ori în 2020 – anul debutului pandemiei față de 2015 (de la 216.316 la 804.759). În plus, primele 10 de filme de premieră românești, după numărul de spectatori,* au cumulat în 2019, anul de dinaintea pandemiei puțin peste 740.000 de spectatori.
Număr redus de filme produse în România. Între 2013 și 2020 au fost produse în România în medie, 31,5 filme de lung metraj și 13,5 filme de scurt metraj pe an. Dacă ar fi să adunăm numărul total de lung metraje și respectiv de scurt metraje produse în România între anii 2013 și 2020, acesta ar fi de 252 și respectiv 108. Asta în condițiile în care în Franța se produc în medie, aproximativ 100 de filme pe an!
Potențialul pieței cinematografice din România este însă frânat de lipsa unor facilități fiscale pentru companiile din acest sector. Producătorii români spun că în lipsa unei scheme de facilități fiscale, precum „tax incentives” de exemplu, adică o parte din banii pe care casele de producție îi cheltuiesc pe teritoriul României îi primesc înapoi, industria de producție cinematografică nu se va dezvolta. Ungaria, Bulgaria sau Serbia au propriile lor sisteme de facilități fiscale ceea ce contribuie la creșterea producțiilor filmate acolo. Potrivit informațiilor existente, Ungaria nu mai produce filme cu bugete de sub 100 de milioane de euro și asta pentru că au pus la punct un sistem de stimulare a producătorilor străini de film.
De altfel, mulți specialiști din domeniu sunt de părere că România nici nu are o industrie cinematografică în adevăratul sens al cuvântului, și asta tocmai din cauza frânelor puse în dezvoltarea acestui sector. La începutul acestui an a venit însă și o veste bună. Pe jumătate, căci pentru a fi cu adevărat o veste bună 100%, trebuie să și fie implementată. Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, anunța relativ recentă că există premisele ca din trimestrul doi al acestui an să fie deblocată schema trecută de facilități fiscale pentru producătorii de filme și să fie pusă în funcțiune o nouă schemă, pentru perioada 2023-2027. Acest lucru, dacă va fi pus în practică, va veni precum o gură de oxigen pentru România în contextul în care, așa cum spuneam, majoritatea țărilor din regiune au scheme funcționale și atractive pentru producători.
Industria cinematografică din România, în cifre, în 2019**:
Cinematografe în funcțiune: 98
Cinematografe cu două / mai multe ecrane: 56
Locuri în săli: 76.333
Ecrane: 432
Public (spectatori, milioane): 13,12
Spectacole: 630.000
Încasări totale (milioane RON): 265,38
Număr spectatori: 13,1 milioane
Spectatori ai filmelor românești: 772.693
Filme de lung metraj produse în România: 33
Filme de scurt metraj produse în România: 21
Filme de lung metraj distribuite în cinematografe după țara de origine (2010-2020)
Românești: 777
Europene: 1.629
Americane: 2.130
Alte țări: 334
Filme în premieră în funcție de țara de origine (2010-2020):
Din România: 273
Europene: 620
Americane: 1.104
Spectatori după țara de origine a filmelor (2010-2020):
Românești: 4,04 milioane
Europene: 9,63 milioane
Americane: 92,24 milioane
Alte țări: 3,13 milioane
Sursa**: Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală
*1. Oh, Ramona! (Cristina Iacob); 2. 5Gang: Un altfel de Crăciun (Matei Dima); 3. Maria, Regina României (Alexis Cahil); 4. Faci sau taci (Iura Luncașu); 5. La Gomera (Corneliu Porumboiu); 6. Parking (Tudor Giurgiu); 7. Nu mă atinge (Adina Pintilie); 8. Distanța dintre mine și mine (Mona Nicoară); 9. MO (Radu Dragomir Silviu); 10. Cardinalul (Nicolae Mărgineanu).