Frate și Soră, un film despre o rivalitate învăluită în mister

Recent am văzut „Frate și Soră” (Frère et soeur), ultimul film al regizorului francez Arnaud Desplechin. Cunoscut publicului pentru producții precum Fantomele lui Ismael (Les fantômes d’Ismaël), Trei amintiri din tinerețe (Trois souvenirs de ma jeunesse), Desplechin propune de această dată un film psihologic profund, în care actorii Marion Cotillard (Alice) și Melvil Poupaud (Louis) sunt doi frați care și-au promis că nu își vor mai vorbi niciodată.

Ea e actriță, iar el profesor și poet. De mai bine de două decenii, Alice și-a urât fratele cu ardoare, iar în tot acest timp nu s-au întâlnit niciodată. Destinul însă le joacă feste și își dorește cu orice preț să îi unească. Și nu oricum: printr-o serie de drame greu de trăit și suportat, prima din acest șir fiind moartea fiului lui Louis, nepotul de 6 ani al lui Alice, pe care îl vede pentru prima dată la priveghi. Rivalitatea crâncenă dintre doi frați atinge cote impresionate chiar și într-un context în care durerea sau spaima ar trebui să unească doi oameni: părinții lui Alice și Loius au un accident în urma căruia decedează, iar inevitabila întâlnire dintre cei doi frați la spital, se transformă într-o adevărată aventură.

Pe parcursul filmului, nu poți să nu te întrebi cât timp va mai dura această ură și mai ales de ce este atât de puternică? Ce a determinat-o și mai ales ce o întreține la aceste cote inimaginabile? La fel ca și fratele său Loius, Alice suferă de același egoism cronic, de același narcisism cu atât mai incurabil cu cât încearcă să se deschidă altcuiva. Viața însă i-o scoate în cale pe Lucia (Cosmina Stratan), o româncă simplă, săracă, de la țară, imigrantă, pe care Desplechin o transformă într-o țintă a unui fals altruism, deghizat într-o prietenie romanțată cu o străină. Lucia devine confidenta lui Alice, ale cărei confesiuni legate de rivalitatea dintre ea și Louis sunt învăluite în mod intenționat de regizor, în confuzie. Desplechin deșiră un lung lanț de învinovățiri despre această tensiune bolnavă între cei doi frați, despre care nu vom ști niciodată de unde au pornit. Iar dacă relația celor doi maschează înclinații incestuoase ținute în frâu numai printr-o rivalitate frățească exagerată, care a degenerat în această reacție disproporționată, atunci filmul rămâne cam prea cuminte, rezervându-și un singur moment pe muchia incestului la final.

Pe lângă povestea din spatele filmului, m-a impresionat foarte mult și prestația Cosminei Stratan, pe care am văzut-o și în După Dealuri (2014), în regia lui Cristian Mungiu și care a intrat pe lista scurtă a celor nouă filme propuse pentru cel mai bun film străin la ediția din 2015 a Premiilor Oscar. Vorbind despre felul în care și-a construit distribuția pentru „Frate și Soră”, Desplechin a declarat că dacă Marion Cotillard și Melvil Poupaud l-ar fi refuzat – doi actori despre care The Hollywood Reporter scria că sunt în vârful jocului actoricesc – acesta s-ar fi aflat într-un mare impas. „Dacă Melvil și Marion m-ar fi refuzat, nu știu ce aș fi făcut. Personajul lui Alice e foarte ambiguu. Ea e cea care urăște, dar e și obiectul urii lui Louis, însă am știut de la început că scenariul va fi în favoarea ei. De aceea aveam nevoie să lucrez cu o actriță în care și eu, și spectatorul să avem încredere, iar eu sunt de partea lui Marion în orice film o văd”, a spus acesta.

Cât despre actrița Cosmina Stratan, care interpretează rolul Luciei Arnaud Desplechin declară: „Nu pot uita jocul ei din „După dealuri”, filmul lui Cristian Mungiu care îmi place cel mai mult. Mi se pare una dintre cele mai bune actrițe din România”.

Pe scurt, „Frate și Soră” este o poveste despre secrete de familie și legături de sânge care nu mai pot fi ignorate. O poveste pe care vă invit să o urmăriți și să încercați, cu puterea imaginației să aflați „secretul” rivalității furibunde dintre Alice și Louis. Iar dacă totuși nu reușiți să descifrați această enigmă, este posibil să găsim și să găsiți mai multe răspunsuri în celelalte filme ale lui Arnaud Desplechin, unde acest tip de conflict între frate și soră e recurent. În „O poveste de Crăciun”, Desplechin vorbește despre familia de artiști burghezi și vicioși Vuillard, unde Elizabeth, un personaj la fel de bântuit ca și Alice, îl salvează pe fratele ei falimentar, Henri, dar îi impune un ordin de restricție, stârnind bănuieli în sânul familiei față de un posibil incest. Doar că acolo, acest conflict se pierde cumva în disfuncționalitatea generală a familiei adunată în jurul Crăciunului.

„Frate și Soră” a avut premiera în România anul acesta pe 6 ianuarie și a fost prezentă în țara noastră, în toamna anului trecut la Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest.