ROMÂNIA ÎNTR-UN MINUT: Ţinutul Pădurenilor, Hunedoara

Vă spuneam că la începutul lunii noiembrie am început filmările la lungmetrajul Remisivir. În acest articol însă aș vrea să vă povestesc despre locul în care filmăm: Ghelari, județul Hunedoara. Mulțumiri domnului Sergiu Tend, pentru informațiile împărtășite despre această minunată zonă!

Ţinutul Pădurenilor se întinde pe versantul vestic al Munţilor Poiana Ruscăi, între Valea Cernei şi Valea Mureşului, fiind constituit din 40 de sate şi cătune. Locuitorii au fost numiţi „pădureni” de către vecinii lor din Ţara Haţegului. Zona este înconjurată de păduri. Ca să ajungi în Ţinutul Pădurenilor, din orice direcţie ai veni,  trebuie să  treci o apă și să traversezi o pădure, iar cele mai importante căi de acces trec pe lângă Castelul Corvinilor.

Ţinutul este relativ izolat și se distinge prin portul popular. Costumul popular pădurenesc este descendent direct al costumelor populare dacice. Felul în care îşi împletesc femeile părul (buclele de pe frunte şi tâmple) şi forma propriu zisă a costumului, se aseamănă foarte mult cu costumele femeilor dace de pe Columna lui Traian.

Costumul popular pentru femei este format din cămaşa propriu-zisă, cârpă şi cojoc. Partea de jos a cămăşii este acoperită de cătrânţă – realizată din lână țesută fin, mătase si borangic- iar partea din spate de opregul, realizat din țesătură fină de lână. Se leagă la brâu cu brăcire sau brâu în bâte –realizat printr-o tehnică de împletire străveche, sinonimă, după modul de realizare, cu brâiele descoperite în mormintele egiptene şi tot la brâu se pun diverse podoabe. Cojocul este una din piesele cel mai greu de realizat, datorită broderiei foarte complicate.

Culorile cămăşilor şi modelele lor urmăresc viaţa omului de la tinereţe la bătrâneţe. Astfel, pentru costumele fetelor tinere, nemăritate sunt folosite culori vii şi intense exprimând spiritul tinereţii, predominând nuanţele vii de roşu, iar baticul are motive florale şi viu colorate. După căsătorie femeile vor îmbrăca costume în culori puţin mai pale, cu motive geometrice care inspiră echilibrul şi unitatea. Baticul va fi întotdeauna alb imaculat. La bătrâneţe, culorile vor fi întotdeauna închise, cu nuanţe predominante de negru, iar motivele de pe piept şi mâneci sunt simple.

Portul popular pentru bărbați este mult mai simplu, și este format din cămaşa propriu-zisă, lungă până la genunchi, izmene şi laibăr sau şubă. Şi în acest costum sunt prezente,dar  în număr mult mai mic, câteva cusături specifice zonei.

Obiective turistice din  comuna Ghelari:

Cel mai mare sat din Ţinutul Pădurenilor este Ghelari și se întinde pe dealurile care înconjoară o carieră uriaşă, ocupată parţial de ruinele minei de fier. Exploatarea de la Ghelari a funcţionat neîntrerupt timp de două secole, până la mijlocul anilor 2000. Localitatea este atestată din anii 213-215 d H. Cuptorul de la Ghelari aflat la Muzeul Ştiinţei din Londra a fost descoperit la 1895 şi este cel mai vechi cuptor de topire a fierului, descoperit în această parte a Europei.

Dacă ajungeți în zonă, iată care sunt obiectivele turistice pe care le puteți vizita:

Biserica ortodoxă Ghelari

Biserica Sf Arhangheli Mihail și Gavril

Biserica Greco Catolică Sfânta Varvara 

Biserica Reformată

Biserica de lemn din satul Ruda

Furnalul de fier din Govăjdia (1890)

Crucea memorială din Ghelari

Hidrocentrala Căţânaş (1910)

Galeria de mină (1901)

Tunelul mocăniței

Peștera „Biserica fetelor” 

Furnalul de la Govăjdia  a furnizat împreună cu furnalul din Reşita o parte a fontei din care este construit Turnul Eiffel.

Traseul fostei Mocăniţa Hunedoara numită şi Calea ferată ardeleană. Construcţia liniei a fost începută în 1859 având câteva soluţii tehnice inedite pentru acele timpuri, cum ar fi primul pod în curbă din ţară.

 Satul de marmură Alun – drumul din sat este pavat cu marmură, tot aici există o unică şi frumoasă biserică la construcţia căreia a fost folosită doar marmura.

 Biserica din Ghelari – Catedrala Pădurenilor – ridicată în 34 de ani, biserica se distinge prin tehnica folosită la picturi – buon fresco, tehnică folosită în perioada renaşterii italiene – şi prin senzaţia pe care ţi-o dau sfinţii pictaţi, care te “urmăresc” cu privirea.

Biserica de lemn din Vălari – Misterioasă şi unică în ţară datorită modului original de construcţie, are o vechime de peste 500 de ani.

Lacul Cinciş – a cărui denumire vine de la satul cu acelaşi nume, întemeiat de Cinci Insi, bravi luptători în oastea lui Iancu de Hunedoara, pentru construcţia căruia au fost strămutate trei sate. Lacrimile celor 150 de familii de strămutați au fost tributul peisajelor feerice ce ţi se arată când ajungi aici.