Author
Ruxandra Serban
Share
Numar total de vizualizari: 328
Numar vizualizari de azi: 2
Author
Ruxandra Serban
Share
“Vineri 3”, unul dintre puținele filme de lungmetraj realizate în Cluj-Napoca, a intrat recent în etapa de post-producție, urmând să fie finalizat în toamna acestui an, iar anul viitor să aibă loc premiera oficială.
“Vineri 3” este produs de către 23 FILM, în co-producție cu Papa Pictures și Erka Agency. Fondatorul 23 FILM, regizorul și producătorul filmului este Rareș Abraham.
Rareș este absolvent de UNATC, iar în 2015 a pus bazele 23 FILM, o casă de producție independentă, cu sediul în Cluj-Napoca. Focusul 23 FILM este de a produce atât film de autor, cât și film de public și nu în ultimul rând, proiecte educaționale în zona industriilor creative. Mai jos l-am întrebat pe Rareș despre filmul produs de el în Cluj, detalii despre procesul de producție, provocările întâmpinate, cum poate fi îmbunătățit ecosistemul local de industrii creative și cum poate filmul aduce notorietate și prosperitate unui oraș.
Rareș, spune-mi pe scurt ideea filmului, despre ce e vorba?
“Vineri 3” este debutul meu în lung-metraj, în calitate de regizor și este o co-producție dintre 23 FILM, Papa Pictures și Erka Agency. Alături de cei de la Papa Pictures, ne propunem să dezvoltăm o serie de proiecte cinematografice care să acopere o plajă mai largă. Vrem să realizam atât film comercial destinat publicului, cât și film de autor. “Vineri 3” este un proiect pe care l-am produs, regizat și l-am co-scris. Și este printre puținele filme realizate în întregime în Cluj-Napoca.
Întreaga povestea se întâmplă în Cluj, personajele sunt construite asumat, ca parte integrantă a acestui oraș, am filmat în locuri recognoscibile din oraș. Practic tot filmul este despre Cluj, despre oamenii de aici, despre faptul că acest oraș, în esență, este un pol în care vin oameni de peste tot.
Povestea filmului e compusă din trei povești mai scurte, care se intersectează la final într-un mod neașteptat. Ca temă centrală, filmul vorbește despre relațiile interumane, despre alegerile pe care alegem să le facem sau nu în viață. Totodată filmul vorbește despre relațiile maritale, despre provocările care apar și felul în care oamenii se raportează la acestea.
Mi-ai spus că e un proiect filmat în întregime la Cluj? Cât de des se întâmplă asta în orașul nostru?
Foarte rar se întâmplă ca un film să fie realizat integral în Cluj, și asta pentru ca o proporție covârșitoare a oamenilor care lucrează în industrie locuiesc la București. Acolo există industrie de film și mai mult, acolo există un ecosistem care să permită realizarea de film. Filmul e un proces foarte laborios și scump. Până să ajungi să faci film, trebuie să ai niște resurse, echipamente, oameni. Dacă nu există acest mini-ecosistem, toate acestea nu se pot întâmpla. În primul rând trebuie să existe perspectiva sustenabilității pentru acele firme care doresc să facă film sau orice alt produs cultural. Dacă nu există sustenabilitate, dacă firmele nu pot să reziste, orice demers este sortit eșecului.
Iar sustenabilitatea se realizează de obicei pe doua căi: ori prin implicarea directă a autorităților care să susțină realizarea unor astfel de produse prin finanțări, ori prin intermediul mediului privat și al pieței de publicitate, care sa “susțină” creșterea. E o discuție mai lunga și destul de complexa, însă la Cluj și în general în provincie, nu le avem pe nici unele.
Desigur, în majoritatea țărilor epicentrul este reprezentat de capitală. Dar asta nu înseamnă că nu se pot dezvolta zone care să fie oarecum independente de capitală, mai ales acolo unde există școli, unde există universități specializate, așa cum există în Cluj-Napoca.
Aș concluziona răspunsul la întrebarea de mai sus, spunând că principalul motiv pentru care se fac atât de puține filme în afara Bucureștiului este pentru că nu exista un plan și o viziune clară în zona aceasta. Sau dacă exista, eu nu am cunoștință de așa ceva. Dacă ai o viziune, poți să faci un plan, dacă ai un plan poți să implementezi acei pași care pot duce la crearea unor contexte favorabile care în timp să genereze plus valoare și profit.
Dă-mi te rog niște detalii despre procesul de producție în sine și provocările pe care le-ai întâmpinat
“Vineri 3” a fost o producție intensă și extrem de complexă. De pildă, pentru filmările stradale am adus de la București o platformă profesionistă pe care am urcat “mașina de joc”, am montat lumini, camere, etc. Am filmat pe străzile Clujului și oamenii se uitau la noi neînțelegând ce se petrece. A fost frig dar foarte amuzant. Am filmat în patru locații interioare cât și pe stradă, noaptea la -10 grade Celsius. Genul acesta de producție nu s-a mai făcut în Cluj.
Producția propriu-zisă a durat 12 zile. Pentru un lungmetraj, o perioadă de filmare de 12 zile este foarte scurtă. Dar cu cele trei luni dinainte, cât am lucrat la pregătirea proiectului, am reușit sa terminam filmările cu bine. Echipa a fost majoritară din București. Una dintre problemele majore ale Clujului este lipsa unui personal tehnic specializat. Tot acest proiect a fost unul foarte provocator la nivel personal și asta pentru ca am fost pe deoparte regizor, am interpretat și nu în ultimul rând am fost și producător – întreg procesul fiind unul extrem de solicitant. Dar am depășit toate dificultățile, finalizând producția cu un buget extrem de limitat.
Cum poate filmul să ajute notorietății și prosperității unui oraș?
Dacă filmele au un parcurs de festival sau au succes la public, pot sa creeze notorietate respectivului oraș, regizorului, întregii echipe. Notorietatea aceasta poate să creeze oportunități de business, de colaborare, putând sa genereze efecte în zona turismului cultural.