Punct și de la capăt

Momentul declanșării pandemiei de COVID-19 a însemnat, dincolo de impactul economic și psihologic și un punct de cotitură (așa numitul tipping point) pentru întreaga umanitate. Sunt convinsă că de câțiva ani încoace, mulți dintre noi, simțeam că am intrat într-o zonă lineară și că era nevoie de ceva care să spargă acea zonă de confort care nu ne permitea să avansăm.

Timpul era parcă din ce în ce mai scurt și mai puțin pentru task-urile pe care ni le propuneam, evoluția tehnologiei intrase în a șasea viteză și continua să ne uimească de la an la an cu inovații tot mai puternice, digitalizarea era tot mai prezentă iar oamenii erau din ce în ce mai puțin implicați. Ceva trebuia să se întâmple, ca un restart pentru fiecare individ în parte, dar și pentru societate în întregul ei.

Personal, simțeam că timpul trece mult prea repede, că în România nu mai puteam să cresc business-ul pe care îl aveam la o dimensiune mai mare și de ce nu, într-un ritm mai rapid. Simțeam că mă plafonez și trăiam cu impresia că am ratat ceva – destul de important – la un moment dat. Așa am ajuns la ideea de a căuta alte piețe pe care să îmi dezvolt afacerea. Era singurul lucru care mă făcea să ies din acea stare. Am ales Franța și împreună cu familia și cu toate speranțele că business-ul meu va crește, iar eu voi evolua ca și antreprenor,  am aterizat la Paris. Dincolo de ambiția de a intra pe o piață nouă, cvasi-necunoscută, eram convinsă că agenția mea – Erka – era suficient de matură (12 ani de prezență pe piață), suficient de solidă și că oamenii pe care îi aveam erau suficient de responsabili și dornici să crească acest business ca și cum ar fi al lor, și astfel să aibă satisfacția muncii. După experiența trăită, îmi dau seama acum că m-am înșelat.

Primii doi ani au fost buni: am lansat Erka Paris, am crescut portofoliul de clienți, cifra de afaceri a sporit cu 40%, am integrat o agenție de marketing digital. Copiii s-au adaptat la noua școală. Totul era conform planului. Nu rămânea decât să continui în acel ritm și să mă gândesc la o extindere către o altă piață externă. Dar, o vorbă românească spune că „în viață nu le poți avea pe toate”. Acum, cred însă cu convingere că nu este deloc așa. Dimpotrivă, dacă nu te autosabotezi, le poți avea pe toate.

Din experiența profesională pe care am trăit-o în ultimii ani am învățat câteva lucruri, zic eu esențiale, pe care vreau să le împărtășesc cu voi:

Asociatul unic în firmă nu este o soluție validă. Organizațiile care reușesc sunt cele care își coagulează acționarii, membrii, angajații într-o echipă. Din păcate sunt foarte puține echipe antreprenoriale românești care au reușit. În general, antreprenorii români au preferat să fie singuri, iar singurătatea este grea, chiar și în business, nu numai în plan personal. Să lucrezi în doi este mai bine decât de unul singur, dar să ai o echipă întreagă de asociați, este extraordinar. Un adevărat team play este cheia succesului unei afaceri. Am învățat asta inclusiv din experiența mea cu Reseau Entreprendre, o rețea de antreprenori din Franța.

Încurajează inovația. Căile bătătorite nu mai corespund coordonatelor lumii în care trăim. Vechile obiceiuri nu mai funcționează într-o lume în care complexitatea este din ce în ce mai mare iar clientul – individual sau corporativ – se așteaptă la ceva inovator, care să schimbe ceva într-un comportament de consum, pe un segment de piață sau chiar pe o piață.

Folosește managementul sistematic, bazat pe conceptul „agile”, deja împământenit și în România, fără să te mai bazezi pe certitudini. Experiența m-a învățat să nu mai spun „știu”, „așa este”, „așa trebuie”. Nu mai vreau nici să fiu și nici să par atotștiutoare. Prefer să spun „nu știu” și să îmi și asum asta, dar încerc să testez. Am învățat să organizez workhsop-uri în care să reunesc mai multe capete la aceeași masă pentru a dezbate o strategie sau a stabili niște obiective. Iar tocmai acest lucru stă la baza structurii pe care o formez acum, pentru a le oferi clienților echipe mixte internaționale, cu competențe și expertize diferite. Din acest mozaic, ies rezultate extraordinare. Și am ajuns să fiu un mare fan al design sprint-ului!

Ține cont de pasiunile tale. Facem performanță dacă ne place ceea ce facem. Înainte, eram împărțită între două lumi: cea profesională și cea a hobby-urilor. Acum, am învățat să aduc pasiunile/hobby-urile în viața profesională. Și mă simt mult mai bine.

Învață să nu mai critici. Eu am învățat asta. Să nu mai critic. Deloc. Să nu mai dau vina pe nimeni și pe nimic. Să nu mai caut scuze. Să fac CE știu eu mai bine, CUM știu eu mai bine. În urmă cu câțiva ani eram prinsă într-un joc aproape pervers: eu dădeam vina pe colaboratori, ei dădeau vina pe mine. Toată această „pasare de vină” mânca timp, energie și nu ne ajuta să găsim soluția. Dacă în loc să ne fi învinovățit sau criticat, cei 50 de oameni care eram în Erka acum ceva timp ne concentram să facem ce este mai bine pentru companie, cu siguranță ar fi fost mult mai bine. Întâlnirea cu Connie Larkin și cu educația ontologică, despre care am să vă mai vorbesc aici, m-au făcut să înțeleg asta.

Fă ceva ce are sens. Pentru tine ca individ și pentru comunitatea din care faci parte. Pentru toți cei din jurul tău, asupra cărora activitatea ta are un impact.

Nu te mai baza pe ce spun oamenii, ci pe ce fac. Oamenii fie reușesc în ceva, fie au o explicație pentru eșecul în acel ceva. Iar această explicație este o imensă pierdere de timp! Decât să cauți explicații pentru un eșec, mai bine acționează. Acțiunea anihilează orice eșec. Non-acțiunea îl probează.

Nu îți păstra focusul într-un singur loc pentru că în acest fel unghiul de vedere, unghiul de acțiune și unghiul de înțelegere sunt foarte reduse. Cu cât ești mai deschis la alte modele, piețe sau culturi, cu atât ți se lărgește universul, iar capacitatea ta de înțelegere este mai mare.

Antreprenoriatul este greu, așa cum în principiu, nimic nu este ușor în viață. Dar orice dificultate pe care o întâmpini și orice experiență, oricât de grea ar fi, este în cele din urmă o lecție de viață. Toate experiențele profesionale mai puțin plăcute mi-au deschis ochii și m-au ajutat să evoluez. Până la urmă, din orice experiență negativă înveți ceva. De aceea, îmi doresc să împărtășesc cu voi din experiențele mele.

Și încă un lucru: ai încredere în moment. Înconjoară-te de antreprenori și de oameni cu coloană vertebrală! Nu lăsa loc superficialității. Propune-ți obiective mari, care să facă o schimbare pentru tine și pentru întreaga lume. Fii entuziast! Bucură-te ca un copil! Trăiește-ți potențialul la maxim! Atât până data viitoare :).