Author

Ruxandra Serban

Share

Numar total de vizualizari: 114

Numar vizualizari de azi: 1

Author

Ruxandra Serban

Share

Deleagă. Asta este prima regulă în management. Dar e ușor de zis și (mai) greu de făcut. Pentru mulți dintre noi, mai ales antreprenori – mai vechi sau mai noi în această branșă – este mai simplu să delegăm task-uri și nu responsabilități. Un manager care deleagă responsabilități este mai degrabă excepția de la regulă decât regula în sine. Am observat asta nu numai din propria experiență ci și din ceea ce am citit în cărțile de management și resurse umane de-a lungul timpului.

Pare așadar mai simplu să delegi task-uri. Atunci când ești pur și simplu inundat de o mulțime de sarcini pe care le ai de îndeplinit, soluția cea mai rapidă este să delegi către un coleg/angajat o parte dintre acestea. Însă, atât pe parcurs cât și la final, tot tu ești cel care gestionezi întregul proiect.

În realitate însă, dacă am delega întregul proiect unei echipe sau unei anumite persoane, lucrurile s-ar simplifica, pentru că ți-ai lua de pe umeri o responsabilitate întreagă și nu bucățele mai mici pe care apoi trebuie să le potrivești ca un puzzle, ca să iasă totul ca un întreg bine conturat.

Treaba asta cu delegarea unei întregi responsabilități și nu doar a unor task-uri punctuale are efecte pozitive nu numai pentru tine ca antreprenor, one man show, fondator sau orice funcție ți-o atribui în calitate de proprietar al unui business, ci și pentru echipa ta. Faptul că încredințezi un proiect de la bun început unei echipe, asta înseamnă că ai încredere în oamenii tăi să le lași în totalitate responsabilitatea proiectului respectiv și că astfel, le arăți direct că îi pui în valoare și le recunoști calitățile lor profesionale. În plus, e un exercițiu pentru tine de a detecta potențialii manageri pentru diferitele departamente din compania ta.

Iar asta e un lucru demn de lăudat astăzi când, din păcate, sunt încă mulți manageri care, în mod inexplicabil, evită să le comunice direct angajaților faptul că au făcut o treabă foarte bună în proiectul X, sau că s-au descurcat foarte bine în situația Z. De ce este această ezitare? Nimeni care lucrează într-o companie mai mică sau mai mare, de mai puțin sau mai mult timp și care e cât de cât matur nu și-o va lua în cap pentru faptul că șeful său l-a apreciat pentru munca sa!

Dacă nu ai delegat până acum responsabilități ci te-ai mulțumit doar să îți iei de pe umeri punctual câteva sarcini, poate că e cazul să fii puțin introspectiv și să te uiți cam ce fel de manager ești.

Primul pas spre delegarea responsabilităților și nu a task-urilor îl faci atunci când începi să îți dai seama cât de puține responsabilități delegi în prezent. Ce ar fi dacă de mâine, timp de o lună, ai începe să-ți faci o listă simplă cu ceea ce ceri de la fiecare membru din echipa ta? La finalul acestei luni, treci prin această listă și marchează fiecare activitate cu T (task) sau cu R (responsabilitate).

Desigur, vei avea tendința să faci această clasificare la finalul fiecărei zile, și nu la finalul unei perioade mai lungi – cum spuneam o lună de zile – dar crede-mă, nu e productiv! Am încercat și eu așa și mi-am dat seama că greșesc. De ce? Pentru că la început ești tentat să crezi că orice task pe care tu îl atribui cuiva este o responsabilitate. Or, într-un interval mai lung de timp, vei putea să faci distincția clară între o sarcină și o responsabilitate, și ca atare, vei vedea cele două concept complet diferit.

Majoritatea managerilor observă că atunci când deleagă o responsabilitate, activitatea pe care o deleagă nu apare în listă mai mult de o dată. Cu toate astea, când deleagă doar task-uri, acestea apar de mai multe ori în listă până când proiectul respectiv se finalizează.

Așadar, tu în ce direcție vrei să-ți canalizezi atenția: să fii într-o continua monitorizare a implementării unui proiect, pas cu pas, fază cu fază sau să aloci minimum de resurse personale necesare pentru a genera rezultatul final?